| Bernardus. | Bernardus. |
| I | I |
| La(n) qant uei foilla Ius dels albres chader Cui qen pes ni doilla Ami deu bon saber. Non credaç qeu uolla. Flor ni folla ueder. Qant uas mi sorgoilla. Cho qeu plus uol auer. Cor ai qen men tolla Mai no(n) ai ges poder. Ca des es qi ma colla Con plus mi desesper. |
Lanqant vei foilla ius dels albres chader, cui qe·n pes ni doilla, a mi deu bon saber. Non credaç q’eu volla flor ni folla veder, qant vas mi s’orgoilla cho q’eu plus vol aver. Cor ai qe·n m’en tolla, mai no·n ai ges poder, c’ades es qi m’acolla, con plus mi desesper. |
| II | II |
| Estragna nouella. Podes de mi audir Qant eu uei la bella. Qim la solia collir. Ela nomapella Nim fai asse uenir. Lo cor soç laiscella. Mi fai de dol partir. Deus qel mo(n)t cabdella. Mi don de lei iaudir. Qe se aissim reuella. Non es mais de morir. |
Estragna novella podes de mi audir, qant eu vei la bella qi·m la soli’acollir: ela no m’apella ni·m fai a sse venir. Lo cor soç l’aiscella mi fai de dol partir. Deus, qe·l mont cabdella, mi don de lei iaudir, qe se aissi·m revella, non es mais de morir. |
| III | III |
| Non ai mais fiança. En augur ni en sort. Ma bona esperança. Ma confondut emort. Ai tant lonc mi lança. La bella cui am fort. Qar li qer sa mansa. Com seu agues gran tort Tan nai depessança. Qe tot me desconort. Mas non faç semblança. Cades chant (et)de port. |
Non ai mais fiança en augur ni en sort, ma bona esperança m’a confondut e mort; aitant lonc mi lança la bella cui am fort, qar li qer s’amansa, com s’eu agues gran tort. Tan n’ai de pessança qe tot me desconort; mas no·n faç semblança, c’ades chant et deport. |
| IV | IV |
| Non sai mais qe dire. Mas mult faç gran folor. Car am ne desire. Del mont la belasor Ben faria daucire. Qi anc fes mirador Qe qant mo cossire. No(n) ai gerrer peior. Qe quant la remire Ni pes de sa ualor. No sarai iaudire. De les ni de sa mor. |
Non sai mais qe dire mas mult faç gran folor, car am ne desire del mont la belasor. Ben faria d’aucire qi anc fes mirador! Qe qant m’o cossire, no·n ai gerrer peior; qe, quant la remire ni pes de sa valor, no sarai iaudire de les ni de s’amor. |